Vad

Nu mia ramas decat un pix, de pus pe foaie un vers,
De purtat pe umeri, ca Atlas, un univers imens.
Dupa efortul depus, pe ultimul drum, un ultim mers
Ultimul gand ce ma macina e sa devin calaul lumii
Nu invers.

Fara sens imi revin amintiri din zile fara sens
Cand rana din mine nu o simteam atat de intens,
Dar acum imi aud chemarea, vad totul, vad zarea.
Las totul in urma, de-o viata caut fericirea
Vad marea.

Franturi de vise, ce ma poarta pe campii intinse
In fata n`am nici un obstacol, vad doar porti deschise
La asta ravnesc, si probabil nu-s singurul, dar obosesc
Atunci cand lupt cu morile de vant, acum ma opresc.
Vad pamant.