Scrisoare catre Suflet

Iti scriu aceasta scrisoare, tie suflete al meu
Iti trimit aceasta scrisoare sa stii ca mi-e greu
De cand ai plecat, Totul parca sa schimbat
Si eu odata cu Ea, si`ntr-un tarziu am incetat
Sa cred in destin, Am incetat putin, s`apoi putin cate putin
Sa-mi traiesc viata din plin
Pana-am ramas gol, s-acum bantui ca un strigoi
Am ochii goi,oftez adanc si privesc in gol
Locurile pe unde candva ne plimbam amandoi
Acum si ele au ajuns sa planga dupa noi.
Si-a reusit, suflete, sa stii c-a reusit sa ma doboare
Si din viata mea sa stearga orice pata de culoare.
Nu stiu acum, cum n-am stiut nici atunci cand ai plecat
ce sa fac? off suflete, prefer sa tac.
Prefer sa nu stau, prefer sa fug, prefer sa m-ascund
Nu vreau sa ma vada din nou, nu vreau sa vada ca plang.
Dar totusi o vreau. Dar vreau fata de care m-am indragostit
Fata care m-a iubit, fata care m-a iertat cand am gresit
Cea de-acum, nu stiu macar, cat pune la suflet fiecare "te iubesc" dar
Daca-ar afla vreodata, cat suflet pun eu in fiecare "te iubesc"
Mai mult ca sigur nu s-ar simti vinovata, si eu
Sper sa n`ajunga niciodata .............in locul meu.

Si de cand ai plecat suflete, sa stii c-am mai crescut
nu mult, oricum, raman usor de recunoscut, de necunoscut
a devenit Ea, imi zicea ca nu stiu s-o ascult,dar sa discut
am incercat de-o gramada de ori, n-am stiut
Ca ea doar cauta motiv sa lase in trecut, totul prin care impreuna am trecut
N-a vrut macar sa recunoasca, o farama din cat a putut sa greseasca
Si m-a durut. Dar cel mai mult, poate mai mult
decat tot ce m-a lovit pana-acum, m-a durut ... nepasarea .... cu care ma tratat
Chiar de-am gresit "atat de mult" nu meritam atat de mult ... departarea
Ca sa nu mai vorbesc de raportarea ... mea la prietenii ei perfecti
"Iarta-ma te rog iubito dar sa nu ma certi",
Stiu c-am gresit, dar si tu stii c`atunci ai uitat sa ma-nveti
Cat de tare-ar trebui sa fiu atunci cand ai sa pleci.
Poate, pana acum n-ai observat ... poate n-o sa-ti dai seama de asta niciodat
Si cand vei afla, mai mult ca sigur eu voi fi plecat ... dar
Atunci, as vrea sa citesti aceste randuri, si sa nu spui decat "Dar?..."

Si-as vrea inc-o data suflete, s-o mai privesc, sa-i spun
Ca-mi lipseste, dar nu pot s-o privesc in ochi, nu pot vedea prin fum
Nici macar prin oglinda, nu mai am curajul s-o privesc
Mi-e teama de raspunsul ei cand ii spun "Te iubesc"
Pentru ca ea imi raspunde "si eu", dar ochii ei nu mint
Si eu, citesc in ei, ca-ntr-o carte deschisa pe care
Am recitit-o de mii si mii de ori, nu mai stiu care
Nu mai stiu care pe care, dar sunt sigur ca eu pe ea
si cum acum sunt singur, nu cred ca si ea pe mine.
Pe mine ma incearca mii si mii de ganduri
Mii si mii de intrebari la care inca n`am gasit raspunsuri
Dar am destul timp, in noptile cu cer senin, cand adieri calde de vant vin
Si-aduc cu ele povestile spuse in timp, si duc cu ele durerea pe care acum o simt
Dar totodata revin, sperantele pe care ni le-am facut,
Revin, amintirile ce n-am cum sa le uit, Promisiuni de demult
Juraminte, Iubito iti mai aduci aminte? Suflete iti mai aduci aminte?
Eu n-am uitat, inca mai tin minte, inca imi amintesc acele cuvinte sfinte
Cand te-am luat de mana, si m-am uitat in ochii tai, tu in ai mei, si zambind a urmat:
"Iubito-ti jur ca niciodata, orice s-ar intampla, n-am sa te las, sa tii minte" , si-apoi te-am sarutat

Daca acum ii spun ca plang, suflete, va zice ca sunt slab
Va zice sa incetez, ce naiba, doar sunt barbat. Dar suflete
Numai noi stim prin cate trecem si patimim, si-ntr-un final dup-atat chin renuntam la zambete
Inca privesc pozele, din nou, pozele noastre vechi pe care n-ai dat un amarat de leu
Si nu te judec, dar recunosc ca-mi pare rau.
Cat de multe poate spune, o poza, ai ascultat vreodata?
Ai ascultat ce ti-a spus cineva-n viata ta toata?
Tu Doamne, arunca-ma-n Iad pentru tot ce spun si ce fac
Dar ridica-ma la Cer daca-am sufletul curat.
Pentru tot ce-am jurat, si pentru ca nu regret
Te rog suflete intoarce-te-napoi, Fa-ma poet.