Poezia fara Nume

Azi timpul curge mai lent ca lacrimile
Si nu-i nimeni aici sa ne vada plangand.
Nu-i nimeni aici sa ne cunoasca patimile,
Durerea suprema din suflet si gand.

Cand cugetul poarta razboiele crunte
Nu-s arme destule sa putem izbuti.
Sperante desarte pe chipuri carunte
E tot ce simtim, ce vedem zi de zi.

Ne mintim tot mai des ca mai e doar un hop
Insuflandu-ne gandul dulcei victorii,
Iar in fata noastra doar furtuni si potop:
O reluare continua a vechii istorii.

Iar cand, la final, greu zarim luminita
Si in noi simtim acel mic tresarit.
Atunci stim ca o viata ne-am tarat toti fiinta
Sa avem doar un scurt dar prea dulce sfarsit.