Vreau sa fiu eu cel care ridica steagul pacii!
Care da tonul cand toata canta imnul dreptatii,
Lasand in urma urnele mortilor si urma Mortii,
Umbrele trecutului sumbru si ruinele cetatii
Ultimei redute, ce ne-a condus spre absolut.
In sfarsit am scapat de rau, deci ne lepadam de trecut!
Stop. Si-atunci ma trezesc, a fost doar un vis.
Deci cu totii mai putem alege inca intre Iad si Paradis,
Ne tinem viitoru-n palme chiar daca acesta ne e scris.
Poti s-alegi gradina Raiului sau viata dincolo de Styx.
Poti sa joci la risc, dar n`ai sa te-alegi cu nimic
Si poti sa joci la sigur, dar sa iei din toate cate-un pic,
Caci fericirea n-o s-o gasesti niciodata la loz in plic
Pentru ca sansa la fericire se joaca la totul sau nimic.
Incerc sa fiu optimist, toti imi spun ca sunt la inceput
Dar rabdarea nu-mi e punctul forte, deci gresesc mult.
Realizez c-am o viata-ntreaga-n fata, dar cum sa mai sper
Ca poate maine va fi bine. Asta am gandit si ieri.
Si uite-ma azi, Totul parca se darama,
Totul parca incet se distruge, frate intinde-mi o mana!
Dar astept in van, nimeni nu-i aici ca sa vada,
Si daca este cineva, tot are inima de piatra.
Alerg in gol, caut iesirea, dar privirea mi se-ntuneca
Si nu mai aud decat lacrima ce pe obraz lin tot luneca.
Dorul de zilele bune ma-ntristeaza si mai tare
Nici nu mai tin sirul zilelor astea de deprimare.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu